„Mulţi oameni obișnuiau să creadă că 90 de ani este limita superioară pentru speranţa de viaţă, dar această cercetare arată că vom depăși bariera de 90 de ani”, a spus Majid Ezzati, principalul autor al studiului și profesor la Școala de Sănătate Publică din cadrul Colegiului Imperial din Londra.
Efectuat de oamenii de știinţă din cadrul Colegiului în colaborare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, studiul a stabilit că, dintre ţările în care veniturile sunt cele mai mari, SUA va avea probabil cea mai scăzută speranţă de viaţă în 2030, de 79,5 ani pentru bărbaţi și 83,3 ani pentru femei, similară cu cea din ţări în care veniturile sunt medii, precum Croaţia și Mexic. Acest lucru se datorează lipsei unui sistem de îngrijiri medicale universal în SUA, dar ţine și de rata de mortalitate destul de ridicată în rândul copiilor și al mamelor, căreia i se adaugă rata ridicată a criminalităţii și obezităţii.
Situaţia din SUA este aproape la polul opus de cea din Coreea de Sud, ţara care va avea cea mai mare speranţă de viaţă din lume până în 2030. Cercetătorii estimează că, în medie, o femeie din Coreea de Sud ar urma să trăiască 90,8 ani, iar un bărbat ar putea atinge vârsta de 84,1 ani. Această speranţă de viaţă crescută s-ar datora unor factori cu implicaţii pe termen lung, precum alimentaţia adecvată în copilărie, rata scăzută a fumatului și un acces bun la îngrijiri medicale, noi cunoștinţe medicale și noi tehnologii. „Coreea de Sud a făcut o mulţime de lucruri adecvate”, a spus Ezzati pentru BBC.
Și în Europa situaţia va înregistra îmbunătăţiri semnificative. De exemplu, femeile franceze și bărbaţii elveţieni ar urma să aibă cea mai ridicată speranţă de viaţă, de 88,6 ani, respectiv, 84 de ani. În schimb, speranţa de viaţă în Marea Britanie este de așteptat să ajungă la 82 pentru bărbaţi și la 85 pentru femei. Sunt anumite nuanţe pe care studiul le menţionează. „Bărbaţii au în mod tradiţional un mod de viaţă mai puţin sănătos și, de aici, speranţa de viaţă mai scurtă. Ei fumează și beau mai mult și sunt mai frecvent victime ale accidentelor și crimelor”, a dezvăluit profesorul Ezzati. „Dar modurile de viaţă ale bărbaţilor și femeilor au tendinţa de a se apropia și la fel se întâmplă și cu longevitatea lor”, a insistat cercetătorul. Există și excepţii în această privinţă. De exemplu, diferenţa dintre speranţa de viaţă la bărbaţi și, respectiv, la femei, era de 3,9 ani în Noua Zeelandă și de 8,5 ani în Polonia, în 2010, însă aceasta ar urma să se diminueze până în 2030 în toate ţările. La femeile din Franţa şi Japonia speranţa de viaţă va fi de circa 89 de ani, iar diferenţa dintre cele două sexe se va mai atenua.
România mai are încă mult de recuperat pentru a ajunge din urmă ţările mai dezvoltate, în condiţiile în care se confruntă cu una dintre cele mai mici speranţe de viaţă din Uniunea Europeană. Astfel, o femeie din România trăieşte, în medie, 78,7 ani, în timp ce speranţa de viaţă a unui bărbat născut în România este de 71,6 ani, potrivit datelor aferente anului 2013. Prin comparaţie, media Uniunii Europene indică o speranţă de viaţă de 83,3 ani la femei şi de 77,8 ani la bărbaţi în 2013. „România are un decalaj de 7-8 ani la speranţa de viaţă faţă de state din Europa de Vest. (…) Valorile cele mai mici ale speranţei de viaţă la naştere sunt în ţările ex-comuniste, cu valori mai îngrijorătoare la bărbaţi. Dacă dorim o creştere a speranţei de viaţă, aceasta nu se poate face decât prin schimbări sociale şi economice“, a explicat profesorul Vasile Gheţău, director al Centrului pentru Cercetări Demografice al Academiei Române.
Concluziile studiului publicat de colegiul londonez pot părea surprinzătoare, cel puţin dacă sunt comparate cu alte cercetări, care sugerează o creștere a numărului de complicaţii în ceea ce privește starea de sănătate. „Auzim în mod repetat că ameliorările longevităţii umane se cam apropie de sfârșit, dar nu cred că ne aflăm nici măcar în apropierea limitei superioare a speranţei de viaţă — dacă aceasta există”, a continuat Ezzati, exprimându-și astfel rezervele faţă de concluziile pesimiste cu privire la viitorul umanităţii.
Pe de o parte, creșterea longevităţii poate fi îmbucurătoare, însă, pe de altă parte, poate genera diverse probleme, ceea ce îi obligă pe guvernanţi să depună mai multe eforturi pentru a elabora strategii adecvate. „Faptul că vom continua să trăim mai mult înseamnă că trebuie să ne gândim să consolidăm sistemele medicale și de asistenţă socială pentru a sprijini o populaţie care îmbătrânește și care are nevoi multiple din punct de vedere medical”, a declarat Majid Ezzati. Ca urmare a evoluţiilor demografice va predomina cererea de servicii de îngrijire direcţionate spre instituţii sau societatea civilă. Pe de altă parte, tendinţele demografice şi cele de pe piaţa muncii vor reclama o politică de încurajare a celor mai în vârstă să rămână în activitate. În acest sens, se promovează în ultima perioadă conceptul de „îmbătrânire sănătoasă”, sau „îmbătrânire activă”. În sens contrar, presiunea mare va fi asupra tinerilor, care vor fi nevoiţi să muncească mai mult pentru a face faţă solicitărilor bugetului de stat. Acesta va fi împovărat, atât pe partea de venituri, prin afectarea creșterii economice, cât și pe partea de cheltuieli, prin majorarea cheltuielilor pentru asistenţă socială și sănătate. Cert este că „societatea nu poate reveni la condiţiile de viaţă anterioare erei industriale sau la familia lărgită, care asigura mijloacele de existenţă şi prelua îngrijirea persoanelor vârstnice”, se citează într-un studiu despre efectele îmbătrânirii populaţiei.
sursa: semneletimpului.ro
5.463 Comentarii