Stilul de viaţă adventist

Bucuria vieții în deplină sănătate are la bază înțelegerea fenomenelor celor mai intime ale integrării și adaptării la schimbările permanente ale mediului intern și extern. Menținerea ei este un argument pentru asumarea celor mai noi descoperiri științifice în domeniu.

Vă invităm să citiți un prim articol dintr-o serie de materiale informative scrise de dr. Emil Rădulescu, realizatorul Rubricii de sănătate din cadrul Matinalului de la Radio Vocea Speranței. Bazandu-se pe o solida experienta clinica, doctorul Emil Radulescu imbina armonios limbajul profesional cu cel al omului obisnuit.

Acum câţiva ani, prestigioasa revistă americană National Geographic, împreună cu Institutul Naţional de Geriartrie al Statelor Unite a efectuat un studiu pentru a descoperi populaţiile cu longevitatea cea mai mare, precum şi motivele pentru care unii trăiesc mai mult decât alţii. Atenţia a fost îndreptată asupra unor regiuni pe glob unde numărul celor e 100 de ani este mai mare.

Astfel, s-au studiat locuitorii unor satele aşezate pe munţii din Sardinia, populaţia din insula Okinawa, Japonia, şi adventiştii de ziua a şaptea care trăieşte în marile oraşe ale Statelor Unite.

În satul Silamus, situat pe văile munţilor Gennargento din Sardinia Centrală, media de viaţă este mult mai mare decât în restul Italiei. Aici, locuitorii trăiesc din creşterea vitelor şi din produsele solului. Ocupaţii sedentare se întâlnesc extrem de rar. Cercetătorii au observat că în alimentaţia acestor ţărani predomină fructele şi vegetalele – dovlecei, vinete, roşii, diferite soiuri de fasole, linte şi mazăre, produse lactate şi ceva peşte. La toate acestea se adaugă un pahar de vin zilnic. Aceasta a fost situaţia în trecut, dar lucrurile au început să se schimbe. După ce televizorul a pătruns şi în locurile cele mai izolate, copiii cer produsele cărora li se face reclamă pe micul ecran, astfel încât există teama că generaţia actuală nu va mai atinge vârsta bunicilor.

O altă populaţie cu mulţi longevivi se găseşte pe insula Okinawa, în Japonia. Aici, bolile cardiovasculare şi canceroase se întâlnesc mult mai rar decât în emisfera apuseană. Se pare că secretul longevităţii celor din Okinawa constă în concepţia optimistă despre viaţă, lipsa stresului din viaţa cotidiană şi alimentaţia cu vegetale şi mai ales soia, pregătită în nenumărate feluri. Mulţi şi acum trăiesc după adagiul confucian: ”mănâncă până ce stomacul este umplut numai 80%”. Usturoiul, ridichile, roşiile, varza şi bananele se bucură de o deosebită apreciere.

Dar şi aici a apărut aceeaşi problemă ca şi în Sardinia. Copiii nu mai respectă regimul spartan al bunicilor lor şi forurile medicale spun că durata de viaţă va scădea, datorită adoptării alimentaţiei de tip apusean.

A treia grupă de populaţie studiată a fost aceea a adventiştilor de ziua a șaptea din Statele Unite, în special a celor ce locuiesc în California. Aici l-au întâlnit pe chirurgul Ellsworth Warehan, care la vârsta de 91 de ani era încă mâna a doua le operaţiile pe inimă. Tot aici au stat de vorbă cu Marga Jezzon, care la 101 ani, după ce dimineaţa mergea pe jos doi km, exersa cu greutăţi şi după ce a consumat porţia obişnuită de fulgi de ovăz cu lapte de soia, îşi umplea singură rezervorul de benzină la automobilul pe care-l conducea singură spre a a merge la un cămin de bătrâni unde lucra fără a fi plătită. În statul Washington, l-au urmărit pe Frank Sheerer, care tocmai îşi încheia ora de schiat pe apă.

Ascultă Rubrica de Sănătate realizată de dr. Emil Rădulescu
la Radio Vocea Speranței!

Autorii studiului nu sunt convinşi că Dumnezeu ar avea ceva de-a face cu longevitatea lor, dar cred că religia lor constituie un motiv primordial.

Alimentaţia vegetariană, nucile, cerealele integrale, între care fulgii de ovăz şi pâine Graham ocupă un loc de frunte, evitarea fumatului, a alcoolului a cafelei, a ceaiului şi a condimentelor tari, respectarea zilei a șaptea a săptămânii fiind închinată lui Dumnezeu şi activitate fizică în cele șase zile de lucru ale săptămânii constituie şi azi stilul de viaţă la majorităţii adventiştilor de ziua a șaptea. Numeroase studii au confirmat faptul că, în medie, adventiştii trăiesc cu patru până la zece ani mai mult decât concetăţenii lor, făcând ca populaţia adventistă să aibă durata de viaţă cea mai mare nu numai în Statele Unite ci şi pe tot globul.

Cei care au efectuat studiul au au făcut două observaţii extrem de interesante. În primul rând, faptul că longevitatea mai mare a adventiştilor a fost realizată nu trăind undeva, în mijlocul naturii, ci în oraşele mari ale Statelor Unite ca Los Angeles, San Francisco şi altele, locuind uşă în uşă cu concetăţenii lor, expuşi fiind la aceiaşi factori de stres, poluare și la aceleaşi aspecte mai puţin favorabile ale vieţii civilizate.

În al doilea rând, copiii acestor adventişti urmează obiceiurile părinţilor lor, în ciuda televizorului şi a celorlalte medii care îndeamnă la un stil de viaţă mai puţin sănătos. Există, deci, toate şansele ca şi aceşti copii, devenind adulţi, să aibă aceeaşi longevitate, dacă vor respecta stilul de viaţă adventist.

Dr. Emil Rădulescu