Bucuria vieții în deplină sănătate are la bază înțelegerea fenomenelor celor mai intime ale integrării și adaptării la schimbările permanente ale mediului intern și extern. Menținerea ei este un argument pentru asumarea celor mai noi descoperiri științifice în domeniu.
Vă invităm să citiți al treilea articol dintr-o serie de materiale informative scrise de dr. Emil Rădulescu, realizatorul Rubricii de sănătate din cadrul Matinalului de la Radio Vocea Speranței. Bazandu-se pe o solida experienta clinica, doctorul Emil Radulescu imbina armonios limbajul profesional cu cel al omului obisnuit.
Nu numai contemporanii lui Noe au avut de făcut o alegere decisivă privind viaţa lor. Istoria ne relatează numeroase alte ocazii când viaţa sau moartea depindeau de alegerea făcută. Iată una din timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Cu toate că, după invazia din Franţa de la 6 iunie 1944, era sigur cine va câştiga razboiul, trupele germane opuneau o rezistenţă înverşunată, cel puţin pe frontul apusean. Aceasta se intampla dintr-un motiv cunoscut: se spera că Germania va fi prima în cursa pentru realizarea bombei atomice, cu care soarta războiului va lua o întorsătură neaşteptată.
Aliaţii – care lucrau şi ei la bomba atomică – au aflat că la fabrica de medicamente Merck din Darmstadt, Germania, se producea deuteriu, adică apa grea, folosita tot în producerea bombei atomice. Au luat deci hotărârea de a distruge uzinele Merck, situate la extremitatea de nord a oraşului. Pentru ca atunci, aşa-zisele bombardamente „în covor” produceau multe victime şi în rândurile populaţiei, aliaţii au aruncat zeci de mii de foi volante prin care populaţia era avertizată să părăsească oraşul pentru a-şi scăpa viaţa.
Ce să faci în astfel de situaţii?
Să crezi sau să nu crezi ?
Unde să pleci, lăsând totul în urmă?
Unii – mai puţini! – au crezut şi au părăsit oraşul, alţii – cei mai mulţi! – n-au luat în serios avertizarea şi au decis să rămână în oraş.
Ascultă Rubrica de Sănătate realizată de dr. Emil Rădulescu
la Radio Vocea Speranței!
… Şi a venit noaptea de 11 septembrie 1944, când 400 de avioane britanice au descărcat bombele asupra oraşului. Rezultatul: 14.00 de morţi şi 80% din Darmstadt distrus. Cei care au crezut şi-au salvat viaţa, restul de 14.000 a suferit consecinţele necredinţei.
Grupa celor ce urma să-şi aleagă numele de adventist de ziua a şaptea a ales să accepte solia primită şi să renunţe la fumat. La întrunirea din 15 octombrie 1855, în localitatea Morristown, statul Vermont, adventistii au decis să nu admită în rândurile lor pe cei care nu voiau să se lase de fumat.
După anul 1848, adventiştii de ziua a şaptea au început să înţeleagă importanţa sănătăţii fizice, spirituale şi emoţionale şi să adopte o serie de practici care s-au cristalizat în stilul de viaţă adventist. S-a dezvoltat convingerea că desconsiderarea legilor organismului uman înseamnă călcarea legilor lui Dumnezeu.
Orice guvern de pe glob şi-ar dori ca, cel puţin în această privinţă, populaţia să fie ca adventiştii, adică să nu fumeze, căci datele referitoare la efectele fumatului sunt mai mult decât îngrijorătoare.
Tutunul produce cel puţin 10% din decesele pe glob, după unii chiar peste 20%. Anual mor peste 7 milioane de oameni din cauza fumatului. Dacă numărul fumătorilor nu va scădea, tutunul va produce un miliard de decese. Şi nu este vorba numai de cancerul bronhopulmonar. O mare proporţie a bolilor cardiovasculare se datoreaza fumatului.Spaţiul nu ne permite să înşirăm toate relele produse de tutun.
Nenorocirea este că zilnic, pe glob, zeci de mii de copii, adolescenţi şi adolescente încep să fumeze.
Iar cercetările recente arată că, o singură ţigară este suficientă pentru a determina o leziune a acidului dezoxiribonucleic, care, cu timpul să ducă la apariţia cancerului pulmonar. De asemenea, s-a demonstrat că, uneori,dependenţa faţă de nicotină se poate instala după o singură ţigara fumată. S-a arătat că monoaminooxidaza ce protejează împotriva hipertensiunii arteriale şi a infarctului de miocard scade foarte mult în inima, plămânii, rinichii şi splina fumătorilor. Cei care au ales să nu fumeze au scăpat de toate aceste rele.
Foarte mulţi doresc să scape de patima fumatului; statisticile arată că, anual, numai 3–5% dintre fumători reuşesc. Se ştie că, după vârsta de 40 de ani, fiecare an de amânare a renunţării la fumat scade speranţa de viaţă cu 3 luni.
Se pare că cei care au părăsit fumatul n-au făcut o alegere rea, deşi, pe timpul acela, erau consideraţi niste naivi, duşi în eroare şi demni de compătimit.
Dr. Emil Radulescu
5.463 Comentarii