Romania se afla printre primele tari considerate cele mai religioase din lume, cu cetateni care s-au obisnuit sa declare simplu “da, sunt credincios!”. Problema se ridica atunci cand trebuie sa explicam si sa marturisim cu adevarat despre ceea ce credem si despre Dumnezeul in care credem. Atunci parca e mai usor sa facem un pas in spate. De ce? Pentru ca, de cele mai multe ori , ne simtim jenati sa vorbim liber despre asta. Dar ce inseamna sa fii crestin… nu tocmai o recunoastere a faptului ca ai o relatie cu Dumnezeu?
Despre cum sa-L marturisim pe Dumnezeu fara rusine, ci cu indrazneala si curajam am discutat si cu pastorul Teodor Hutanu.
Cum apreciati dumneavoastra situatia actuala din Romania, se crede in Dumnezeu?
Da, cred ca oamenii au o credinta in Dumnezeu, nu e specificul romanesc acesta de a fi ateu sau necredincios. Totusi, este exact ca in muzica – poti iubi muzica, dar sa canti dupa ureche. Cei mai multi cred in Dumnezeu, cred in Inviere, dar nu canta dupa partitura – in cazul acesta partitura este Sfanta Scriptura. Biblia spune foarte clar: “Credinta vine in urma auzirii”. Este vorba despre o credinta informata, de o credinta care are toate detaliile puse la punct, din Cuvantul lui Dumnezeu.
Credeti ca in Romania, la ora actuala, oamenii vorbesc despre Dumnezeu sau ocolesc acest subiect?
Aici, la capitolul acesta, cred ca avem o problema legata de continutul, de calitatea credintei. Este buna inclinatia de a crede in ceva, dar Dumnezeu trebuie cunoscut, trebuie comunicat cu El. In momentul cand stabilesti o relatie cu acest Dumnezeu, automant vine dispozitia de a spune cum este El. Intalnirea cu El creaza o dorinta de a vorbi despre asta, care nu mai poate fi blocata in vreun fel de rusine sau din alt motiv.
Care sunt obstacolele, astazi, in dezvoltarea unei credinte marturisitoare?
Cu toate neajunsurile pe care le putem intampina in tara aceasta, trebuie sa recunoastem ca viata are o alta calitate, avem la dispozitie niste posibilitati pe care inaintasii nostrii nu le-au avut. Un lucru care e verificat de istorie si pe care Dumnezeu il afirma in Sfanta Scriptura, este ca bunastarea sau prosperitatea este un factor care produce o eroziune a credintei. In momentul in care traiesti cu atatea informatii, cand toata lumea devine atat de mica, cu ajutorul internetului, cand ai o multime de alte lucruri la dispozitie (divertisment, tot felul de directii in care sa iti canalizezi energia), atunci toate acestea intra in concurenta cu credinta. Noi, fiind niste fiinte materiale, ceea ce e palpabil este ceea ce ne atrage in primul rand. Ori credinta, chiar daca indiscutabil contrabalanseaza toate aceste oferte materiale, faptul ca se refera la lucruri nevazute, ca este de domeniul viitorului, tendinta noastra este sa alegem imediatul.
Concluzia nu ar trebui sa fie aceea ca ar trebui sa ne dorim o stare de saracie, de lipsa a informatiei, pentru a avea credinta. Au existat oameni foarte educati, foarte realizati, care nu au renuntat la credinta in Dumnezeu, ba din contra. Problema ramane in noi insine, in capacitatea noastra de a gestiona toate aceste lucruri si in dorinta de a-L lasa pe Dumnezeu sa conduca, chiar daca nu este mereu confortabil.
De ce i-ar fi cuiva rusine sa vorbeasca despre Dumnezeu?
Pentru ca nu este la moda. A vorbi despre Dumnezeu se asociaza cu mai putina cultura, cu lipase de indrazneala, cu o anumita apreciere de sine deficitara si in unele cazuri, chiar cu probleme psihice. Toate aceste asocieri negative plus celelalte probleme care tin ordinea de zi a stirilor, toate acestea pun in umbra credinta in Dumnezeu. Lumea este foarte preocupata de imediat.
Considerati ca biserica are un rol negativ in acest context si anume, faptul ca a rezervat discutia despre Dumnezeu doar unui spatiu?
Biserica are rolul de “a zidi pe credincios” – asa cum se arata in Efeseni cap. 4, dar in acelasi timp rolul bisericii este sa imputerniceasca pe credincios sa poata marturisi pe Dumnezeu in toate celelalte zile ale saptamanii. Biserica deschide Evanghelia in ziua de inchinare, o data pe saptamana, dar face acest lucru cu intentia de a trezi gustul ca un credincios sa faca lucrul acesta in celelalte sase zile. Cand biserica nu incurajeaza in sensul acesta, dispare insasi motivatia marturisirii.
Cum sa-L marturisim pe Isus Hristos? Care sunt modalitatile practice prin care sa facem lucrul acesta?
Ceea ce vorbeste in primul rand si are valoare in marturisirea noastra, este convingerea personala cu privire la experienta relatiei cu Dumnezeu. Lucrurile de care suntem fascinati se observa din exterior. Aceasta convingere aduce si metode adaptate pentru a transmite adevarul.
Atitudinea noastra fata de ceilalti este o marturie faptica a relatie noastre reale cu Dumnezeu.
Pastorul Teodor Hutanu a fost invitatul lui Marius Creta, la emisiunea Timpul Sperantei, ce a purtat titlul “Marturiseste-l fara rusine!”
sursa foto: semneletimpului.ro
5.419 Comentarii