Premieră olimpică: Sportivi fără țară, la Rio

Adaugat la data august 09, 2016 cu niciun comentariu

Peste 11.000 de sportivi își încearcă forțele la Rio. Printre ei, sunt şi 10 sportivi pentru care propriile țări au devenit neprietenoase. Gestul participării lor este unul simbolic, fiind un mesaj transmis lumii că refugiații merită o șansă.

„Toţi suntem mişcaţi de magnitudinea acestei crize a refugiaţilor. Prin includerea acestei echipe, vrem să transmitem un mesaj de speranţă tuturor refugiaţilor din întreaga lume şi un îndemn să privim mai atent la drama prin care trec aceşti oameni”, declara cu mai multe luni în urmă Thomas Bach, preşedintele CIO. Sportivi din Siria, din Sudanul de Sud, din Etiopia şi din Republica Democrată Congo își vor uni forțele sub drapelul steagului olimpic. Ceea ce îi apropie este faptul că au reușit să ia viața de la capăt.

Indiferent de prestația lor de la Rio, cei 10 pot fi considerați deja victorioși. Poveștile lor de viață au darul de a ne arăta că nimic nu este încă pierdut, atâta timp cât mai există șansa unui nou început.

Este cazul Yusrei Mardini, care înoată anul acesta la Rio după ce anul trecut a înotat în Mediterană pentru a-și salva viața. Yusra va participa la Jocurile Olimpice de la Rio la vârsta de 18 ani, după un lung drum, care a început din Siria, a continuat prin Liban, Turcia, Grecia și s-a finalizat în Germania. Aici, a fost ajutată să-şi continue pasiunea vieții ei: înotul. „O să fie o onoare. Voi fi mândră. Voi fi fericită. Voi avea un gol în stomac, pentru că e un sentiment grozav şi o să mă gândesc la toţi cei care m-au susţinut”, a fost una dintre declarațiile ei emoționante. „Sper să reușesc să fac ceva cu adevărat bun pentru toți refugiații, pentru a le spune oamenilor că nu trebuie să ne oprească nimic în viață. Chiar dacă pierdem pe cineva, chiar dacă este război, chiar dacă îți pierzi căminul familial, trebuie să continui”, spunea adolescenta, oferind astfel un gând de încurajare tuturor celor care par învinși în lupta cu vicisitudinile vieții.

Și Popole Misenga, refugiat din Congo, are o poveste la fel de tristă, cu un final însă fericit. Și-a pierdut mama în conflictul din Congo. A ajuns un copil fără familie. A reuşit să se urce într-un camion şi, ulterior, într-o barcă. Acum este la Rio și se va lupta pentru o medalie la competiția de judo. La fel a procedat și James Nyang, care a fugit din Sudanul de Sud pe când era adolescent şi vede în Jocurile Olimpice o şansă pentru el. Dacă înainte de război, James se ocupa de vacile sătenilor, acum este în situația de a-i încuraja pe cei care trec prin situații similare cu a lui. „Dacă îţi dai seama că ai talent, atunci lupţi”, spune adolescentul african.

Rami Anis, un refugiat sirian, deși uitat de țara sa, nu își poate nega amintirile. A trecut Marea Egee într-o barcă de cauciuc și a ajuns în insula Samos. De acolo, după 3.000 de kilometri prin Balcani, a ajuns în Germania. „Mă gândesc la ţara mea, la Siria, şi sper că, până la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 2020, nu vor mai fi refugiaţi. Nimic nu mi-e mai drag şi mai apropiat de suflet decât ţara mea”, a spus Rami, care va participa la proba de 100 de metri fluture, avându-l ca adversar pe celebrul Michael Phelps.

sursa: semneletimpului.ro

5.419 Comentarii

Lasa un comentariu