Din anul 1965, Statele Unite s-au bucurat de opt vizite papale, însă vizita Papei Francisc este cu totul deosebită, întrucât el este primul și poate va fi singurul papă care să vorbească Congresului american, în stilul în care președintele american ține discursul anual despre Starea Națiunii. Un singur membru al Congresului american și-a exprimat intenția de a boicota discursul, în rest atmosfera fiind electrifiantă. Este, fără îndoială, un moment interesant atât pentru membrii catolici, cât și pentru cei de alte convingeri, atât pentru republicani, cât și pentru democrați.
„Domnule vice-președinte, domnule președinte al Camerei Reprezentanților, onorați membri ai Congresului, dragi prieteni,
Sunt extrem de recunoscător pentru invitația de a mă adresa celor două camere ale Congresului, „pe tărâmul celor liberi și în casa celor curajoși”. Mi-ar plăcea să mă gândesc că motivul pentru aceasta este faptul că și eu sunt un fiu al acestui continent, de la care cu toții am primit atât de multe și față de care împărtășim o responsabilitate comună.
Fiecare fiu sau fiică a unei anumite țări are o misiune, o responsabilitate personală și socială. Responsabilitatea voastră ca și membri ai Congresului este să ajutați această țară prin activitatea voastră legislativă, să creșteți ca națiune. Voi sunteți chipul acestui popor, sunteți reprezentanții lui. Sunteți chemați să apărați și să protejați demnitatea cetățenilor, într-o căutare neobosită pentru binele comun, pentru că acesta este scopul suprem al politicii. O societate politică rezistă atunci când caută să își îndeplinească vocația de a satisface nevoile comune prin stimularea creșterii tuturor membrilor ei, în special a celor care se află într-o situație vulnerabilă sau riscantă. Activitatea legislativă se bazează întotdeauna pe grija față de oameni. La aceasta ați fost invitați, chemați, convocați de către cei care v-au ales.
Lucrarea voastră este una care mă face să mă gândesc la personajul lui Moise în două feluri diferite. Pe de o parte, patriarhul și legiuitorul poporului lui Israel simbolizează nevoia poporului de a menține în viață sentimentul de unitate doar prin intermediul legislației. Pe de altă parte, personajul lui Moise ne conduce direct la Dumnezeu și astfel la demnitatea transcendentală a ființei umane. Moise ne oferă o sinteză bună a lucrării voastre: sunteți chemați să protejați, prin intermediul legii, chipul și asemănarea lui Dumnezeu așezată de El pe fiecare chip uman.
Astăzi, aș dori să nu mă adresez doar vouă, ci prin voi, întregului popor al Statelor Unite. Aici, împreună cu reprezentanții lor, aș dori să profit de ocazie pentru a vorbi cu multele mii de bărbați și femei care se străduiesc în fiecare zi să își facă lucrul cu cinste, să aducă acasă pâinea de zi cu zi, să economisească bani și, puțin câte puțin, să construiască o viață mai bună pentru familiile lor. Aceștia sunt bărbații și femeile care nu sunt preocupați doar cu plata taxelor, ci în felul lor tăcut susțin viața societății. Generează solidaritate prin acțiunile lor și creează organizații care oferă o mână de ajutor celor care au nevoie cel mai mult.
Aș dori, de asemenea, să vorbesc cu persoanele în vârstă, care reprezintă o casă de înțelepciune ridicată prin experiență, și care caută în multe feluri, în special prin muncă voluntară, să împărtășească poveștile și observațiile lor. Știu că mulți dintre ei sunt pensionari, dar sunt încă activi; continuă să muncească pentru a construi această țară. Vreau, de asemenea, să vorbesc cu toți acei tineri care muncesc pentru a-și realiza aspirațiile mari și nobile, care nu se lasă înșelați de propuneri facile și care se confruntă cu situații dificile, de multe ori ca urmare a imaturității adulților. Doresc să vorbesc cu voi toți și doresc să fac acest lucru prin intermediul istoriei poporului vostru.
Vizita mea are loc într-un moment când bărbații și femeile cumsecade marchează aniversarea a mai multor mari americani. În ciuda complexității istoriei și a realității slăbiciunii umane, acești bărbați și femei, cu toate diferențele și limitele lor, au fost capabili prin muncă grea și sacrificiu de sine – câteodată chiar cu costul vieții – să construiască un viitor mai bun. Ei au dat formă valorilor fundamentale care vor dăinui pentru totdeauna în spiritul poporului american. Un popor cu acest spirit poate trece prin multe crize, tensiuni și conflicte, găsind întotdeauna resursele necesare pentru a merge mai departe, și poate face asta cu demnitate. Acești bărbați și femei ne oferă o modalitate de a vedea și de a interpreta realitatea. Onorând memoria lor suntem inspirați, chiar în mijlocul conflictelor, și în fiecare moment al fiecărei zi să recurgem la rezervele noastre culturale cele mai profunde. Aș vrea să menționez patru dintre acești americani: Abraham Lincoln, Martin Luther King, Dorothy Day și Thomas Merton.
În acest an se împlinesc 150 de ani de la asasinarea președintelui Abraham Lincoln, gardianul libertății, care a lucrat neobosit pentru ca „această națiune, sub Dumnezeu, să aibă o nouă naștere a libertății”. Construirea unui viitor al libertății necesită dragoste pentru binele comun și cooperarea într-un spirit de solidaritate și subsidiaritate.
Cu toții suntem destul de conștienți și profund îngrijorați de situația socială și politică tulburătoare în care se află lumea azi. Din ce în ce mai mult, lumea noastră este un loc al conflictelor violente, al urii și atrocităților brutale, comise chiar în numele lui Dumnezeu și al religiei. Știm că nicio religie nu este imună la forme de deziluzii personale sau extreme ideologice. Acest lucru înseamnă că trebuie să fim deosebit de atenți la orice tip de fundamentalism, fie religios sau de orice altă natură. Este nevoie de un echilibru delicat pentru a combate violența comisă în numele unei religii, a unei ideologii sau a unui sistem economic, protejând în același timp libertatea religioasă, libertatea intelectuală și libertățile individuale. Dar mai există un alt tip de ispită de care trebuie să ne ferim în mod special: reducționismul simplist care vede doar bine sau rău; sau, dacă vreți, doar neprihăniți și păcătoși. Lumea contemporană, cu rănile sale deschise care afectează pe atât de mulți dintre frații și surorile noastre, ne cere să confruntăm orice formă de polarizare care ar împărți-o în aceste două tabere. Știm că, în încercarea de a fi eliberați de inamicul dinafară, putem fi tentați să hrănim inamicul dinăuntru. Cel mai bun mod de a lua locul tiranilor și a criminalilor este prin imitarea urii și violenței lor. Aceasta este ceva ce voi, ca popor, respingenți.
În schimb, răspunsul nostru trebuie să fie unul de speranță și vindecare, de pace și dreptate. Ni se cere să găsim curajul și inteligența de a rezolva multele crize geopolitice și economice de astăzi. Chiar și în lumea dezvoltată, efectele structurilor și acțiunilor injuste sunt evidente. Eforturile noastre trebuie să se îndrepte spre restabilirea speranței, redresarea greșelilor, menținerea angajamentelor, promovând astfel bunăstarea persoanelor și a popoarelor. Trebuie să ne mișcăm înainte împreună, ca unul, într-un spirit reînnoit de fraternitate și solidaritate, cooperând cu generozitate pentru binele comun.
Provocările cu care ne confruntăm astăzi cer reînnoirea acelui spirit de cooperare, care a realizat atât de mult bine de-a lungul istoriei Statelor Unite. Complexitatea, gravitatea și urgența acestor provocări cer să punem în comun resursele și talentele noastre și să ne sprijinim unul pe altul, având respect pentru diferențele și convingerile noastre de conștiință.
În țara aceasta, diferitele culte religioase au contribuit în mare măsură la construirea și consolidarea societății. Este important ca astăzi, ca și în trecut, vocea credinței să continue să fie auzită, deoarece este vocea fraternității și a iubirii, care încearcă să scoată ce e mai bun în fiecare persoană și în fiecare societate. O astfel de cooperare este o resursă puternică în lupta pentru eliminarea noilor forme de sclavie globală, născute din nedreptăți grave care pot fi depășite doar prin noi politici și noi forme de consens social.
Aici mă gândesc la istoria politică a Statelor Unite, în care democrația este adânc înrădăcinată în mintea poporului american. Orice activitate politică trebuie să servească și să promoveze binele uman și să se bazeze pe respectul față de demnitatea umană. „Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii” (Declarația de Independență, 4 iul 1776). Dacă politica trebuie să fie cu adevărat în serviciul persoanei umane, rezultă că aceasta nu poate fi un sclav al economiei și finanțelor. Politica este, în schimb, o expresie a nevoii noastre imperioase de a trăi ca unul, pentru a construi ca unul cel mai mare bine comun: acela al unei comunități care sacrifică interese particulare pentru a împărtăși în dreptate și pace bunurile sale, interesele sale, viața sa socială. Nu subestimez dificultatea pe care o implică aceasta, dar vă încurajez să faceți acest efort.
Aici mă gândesc la marșul pe care Martin Luther King l-a condus de la Selma la Montgomery acum 50 de ani, ca parte a campaniei de a îndeplini „visul” său de a avea drepturi civile și politice pentru afro-americani. Acest vis continuă să ne inspire. Sunt fericit că America continuă să fie, pentru mulți, „țara visurilor”. Vise care conduc la acțiune, la participare, la angajament. Vise care trezesc ce este mai profund și mai sincer în viața unui popor.
În ultimele secole, milioane de oameni au venit în această țară pentu a-și urmări visul de a construi un viitor în libertate. Noi, oamenii de pe acest continent, nu ne temem de străini, deoarece majoritatea dintre noi am fost odată străini. Vă spun asta ca fiul unor imigranți, știind că mulți dintre voi se trag, de asemenea, din imigranti. Tragic, drepturile celor care au fost aici cu mult timp înaintea noastră nu au fost întotdeauna respectate. Pentru acele persoane și pentru națiunile lor, care stau la baza democrației americane, vreau să reafirm cea mai mare stimă și toată aprecierea mea. Acele prime contacte au fost de multe ori turbulente și violente, dar este dificil să judecăm trecutul după criteriile prezentului. Cu toate acestea, când străinul din mijlocul nostru apelează la noi, nu trebuie să repetăm păcatele și erorile din trecut. Acum trebuie să trăim pe cât de nobil și corect posibil, în timp ce educăm noile generații să nu întoarcă spatele „vecinilor” noștri și a tot ce ne înconjoară. Construirea unei națiuni înseamnă recunoașterea faptului că trebuie să ne raportăm în mod constant la alții, respingând o stare de spirit ostilă și adoptând una a subsidiarității reciproce, într-un efort constant de a da maximul. Sunt convins că putem face acest lucru.
Lumea noastră se confruntă cu o criză de refugiați de o magnitudine nemaivăzută de la al Doilea Război Mondial. Acest lucru ne pune în fața unor mari provocări și a multor decizii grele. Pe acest continent, de asemenea, mii de persoane sunt forțate să călătorească spre nord în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și pentru cei dragi, în căutare unor oportunități mai mari. Nu e asta ce ne dorim și pentru proprii noștri copii? Nu trebuie să fim surprinși de numărul lor, ci mai degrabă trebuie să îi vedem ca persoane, să ne uităm la fețele lor și să le ascultăm poveștile, încercând să răspundem cât de bine putem situației lor. Să răspundem într-un mod care este întotdeauna uman, corect și fratern. În zilele noastre trebuie să evităm o ispită comună: de a ne debarasa de orice se dovedește a fi problematic. Să ne amintim Regula de Aur: „Tot ceea ce aţi dori deci să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12).
Regula aceasta ne indică o direcție clară. Să îi tratăm pe ceilalți cu aceeași pasiune și compasiune cu care vrem să fim și noi tratați. Să căutăm pentru alții aceleași posibilități pe care le căutăm și pentru noi. Să îi ajutăm pe alții să crească, așa cum ne-am dori să fim ajutați și noi. Într-un cuvânt, dacă dorim securitate, trebuie să oferim securitate; dacă vrem viață, trebuie să dăm viață; dacă vrem oportunități, trebuie să oferim oportunități. Etalonul pe care îl folosim pentru alții va fi etalonul pe care timpul îl va folosi pentru noi. Regula de Aur ne amintește, de asemenea, de responsabilitatea pe care o avem de a proteja și apăra viața umană în fiecare etapă a dezvoltării sale.
Această convingere m-a condus, de la începutul slujirii mele, în susținerea, la diferite niveluri, a eliminării pedepsei cu moartea, la nivel global. Sunt convins că acesta este lucrul corect, deoarece fiecare viață este sacră, fiecare persoană umană este înzestrată cu o demnitate inalienabilă și societatea poate doar să beneficieze de reabilitarea celor condamnați. Recent, frații mei episcopi de aici din Statele Unite ale Americii și-au reînnoit apelul pentru abolirea pedepsei cu moartea. Nu numai că îi susțin, dar îi încurajez pe toți cei care sunt convinși că o pedeapsă justă și necesară nu trebuie să excludă dimensiunea speranței și obiectivul reabilitării.
În aceste momente, când preocupările sociale sunt atât de importante, nu pot să nu o menționez pe slujitoarea lui Dumnezeu, Dorothy Day, care a fondat mișcarea Catholic Worker. Activismul ei social, pasiunea pentru dreptate și pentru cauza celor oprimați au fost inspirate de Evanghelie, de credința ei și de exemplul sfinților.
Cât de multe progrese s-au făcut în acest domeniu, în atât de multe părți ale lumii! Cât de mult s-a făcut în primii ani din mileniul trei pentru a ridica oameni din sărăcie extremă! Știu că îmi împărtășiți convingerea că încă mai este mult de făcut și că, în vremuri de criză și dificultăți economice nu trebuie să se piardă spiritul de solidaritate globală. În același timp, v-aș încuraja să îi păstrați în minte pe toți acei oameni din jurul nostru care sunt prinși într-un ciclu de sărăcie. Și ei au nevoie de speranță. Lupta împotriva sărăciei și a foametei trebuie purtată în mod constant și pe mai multe fronturi, în special în privința cauzelor sale. Știu că mulți americani astăzi, ca și în trecut, încearcă să rezolve această problemă.
Este de la sine înțeles că o parte din acest mare efort constă în crearea și distribuirea avuției. Utilizarea corectă a resurselor naturale, aplicarea corectă a tehnologiei și folosirea corectă a spiritul întreprinzător sunt elemente esențiale ale unei economii care urmărește să fie modernă, durabilă și favorabilă incluziunii. „Antreprenoriatul este o vocație nobilă, îndreptată spre producerea bogăției și spre îmbunătățirea lumii. Acesta poate fi o sursă fructuoasă de prosperitate pentru zona în care își desfășoară activitatea, în special dacă duce la crearea de locuri de muncă ca o parte esențială a slujirii binelui comun ” (Laudato Si, 129). Acest bun comun include, de asemenea, pământul, o temă centrală a enciclicei pe care am scris-o recent cu scopul de a „intra în dialog cu toți oamenii, despre casa noastră comună” (ibid., 3). „Avem nevoie de o conversație care să includă pe toată lumea, deoarece provocarea din mediu cu care ne confruntăm și rădăcinile sale umane ne preocupă și ne afectează pe toți” (ibid., 14).
În Laudato Si, solicit un efort curajos și responsabil pentru a ne „redirecționa pașii” (ibid., 61), și pentru a evita efectele cele mai grave ale deteriorării mediului din cauza activității umane. Sunt convins că putem face o diferență și nu am nicio îndoială că Statele Unite – și acest Congres – au un rol important de jucat. Acum este momentul pentru acțiuni și strategii curajoase, care să vizeze implementarea unei „culturi a grijii” (ibid., 231) și a unei „abordări integrate pentru combaterea sărăciei, restabilirea demnității celor excluși, și, în același timp, protejarea naturii” (ibid ., 139). „Avem libertatea necesară pentru a limita și direcționa tehnologia” (ibid, 112.); „pentru a elabora modalități inteligente de a… dezvolta și limita puterea noastră” (ibid, 78); pentru a pune tehnologia „în slujba unui alt tip de progres, unul care este mai sănătos, mai uman, mai social, mai agregat” (ibid., 112). În acest aspect, am încredere că instituțiile academice și de cercetare din America pot aduce o contribuție esențială în anii următori.
Acum un secol, la începutul Marelui Război, pe care Papa Benedict al XV-lea l-a numit un „măcel fără rost”, s-a născut un alt american notabil: călugărul cistercian Thomas Merton. El rămâne o sursă de inspirație spirituală și un ghid pentru mulți oameni. În autobiografia sa, el a scris: „Eu am venit în lume. Liber prin natura mea, după chipul lui Dumnezeu, am fost totuși prizonierul propriei mele violențe și a propriului meu egoism, după chipul lumii în care m-am născut. Acea lume a întruchipat Iadul, plin de oameni ca mine, iubitori de Dumnezeu, care totuși Îl urau; născuți să Îl iubească, dar trăind în frică de poftele auto-contradictorii lipsite de speranță”. Merton a fost mai presus de toate un om al rugăciunii, un gânditor care a contestat certitudinile timpului său și care a deschis noi orizonturi pentru suflete și pentru Biserică. El a fost, de asemenea, un om al dialogului, un promotor al păcii între popoare și religii.
Din acest punct de vedere al dialogului, aș dori să aduc recunoaștere eforturilor depuse în ultimele luni pentru depășirea diferențelor istorice legate de episoade dureroase din trecut. Este datoria mea să construiesc poduri și să ajut orice bărbați și femei, în orice fel posibil, să facă același lucru. Atunci când țările care au fost certate reiau calea dialogului -un dialog care se poate să fi fost întrerupt pentru unul din cele mai legitime motive -se deschid noi oportunități pentru toți. Acest lucru a cerut și cere curaj și îndrăzneală, care nu este același lucru cu iresponsabilitatea. Un lider politic bun este cel care, cu interesele tuturor în minte, profită de o anumită ocazie într-un spirit al deschiderii și pragmatismului. Un lider politic bun optează întotdeauna să inițieze procese, mai degrabă decât să posede spații (cf. Evangelii Gaudium, 222-223).
Să fii în slujba dialogului și a păcii înseamnă, de asemenea, să fii cu adevărat hotărât să reduci la minimum, și pe termen lung să pui capăt, multelor conflicte armate din întreaga lume. Aici trebuie să ne întrebăm: De ce se vând arme mortale celor care intenționează să provoace suferințe nespuse oamenilor și societății? Din păcate, răspunsul, după cum știm cu toții, este pur și simplu pentru bani: bani care sunt scăldați în sânge, de multe ori sânge nevinovat. În fața acestei tăceri rușinoase și culpabile, este datoria noastră să confruntăm problema și să oprim comerțul cu arme.
Trei fii și o fiică ai acestei națiuni, patru persoane și patru vise: Lincoln, libertate; Martin Luther King, libertate în pluralitate și non-excludere; Dorothy Day, justiție socială și drepturile oamenilor; și Thomas Merton, capacitate pentru dialog și deschidere față de Dumnezeu.
Patru reprezentanți ai poporului american.
Îmi voi încheia vizita în țara voastră în Philadelphia, unde voi participa la Întâlnirea Mondială a Familiilor. Este dorința mea ca pe parcursul vizitei mele familia să fie o temă recurentă. Cât de esențială a fost familia la construirea acestei țări! Și cât de mult merită în continuare sprijinul și încurajarea noastră! Cu toate acestea, nu îmi pot ascunde preocuparea pentru familie, care este amenințată, poate ca niciodată, din interior și dinafară. Sunt puse la îndoială relații fundamentale, precum însăși baza căsătoriei și a familiei. Nu pot decât reitera importanța și, mai presus de toate, bogăția și frumusețea vieții de familie.
În special, aș dori să atrag atenția asupra acelor membri ai familiei care sunt cei mai vulnerabili, tinerii. Pe mulți dintre ei îi așteaptă un viitor plin cu nenumărate posibilități, însă mulți alții par dezorientați și fără rost, prinși într-un labirint al violenței, abuzului și disperării. Problemele lor sunt problemele noastre. Nu le putem evita. Trebuie să le facem față împreună, să vorbim despre ele și să cautăm soluții eficiente, mai degrabă decât să ne împotmolim în discuții. Cu riscul de a simplifica, am putea spune că trăim într-o cultură care pune presiune pe tineri să nu își întemeieze o familie, din cauza lipsei posibilităților de viitor. Cu toate acestea, aceeași cultură le prezintă altora atât de multe opțiuni, încât și aceștia sunt descurajați să înceapă o familie.
O națiune poate fi considerată mare atunci când apără libertatea așa cum a făcut-o Lincoln, atunci când cultivă o cultură care le permite oamenilor să „viseze” la drepturi depline pentru toți frații și surorile lor, cum a încercat să facă Martin Luther King; atunci când se străduiește pentru dreptate și pentru cauza celor oprimați, așa cum a făcut Dorothy Day în munca ei neobosită, rodul unei credințe care devine dialog și care seamănă pace în stilul contemplativ a lui Thomas Merton.
Prin aceste observații, am încercat să prezint o parte din bogăția patrimoniului vostru cultural, al spiritul poporului american. Este dorința mea ca acest spirit să continue să se dezvolte și să crească, astfel încât cât mai mulți tineri să moștenească și să locuiască într-o țară care a inspirat atât de mulți oameni să viseze.
sursa: semneletimpului.ro
foto: bn24.ro
5.419 Comentarii