Jurnal de credinta – Emi Cristicel – invitati: Sorin Dinu, Costi Gogoneata – 27.05.2016

Adaugat la data mai 27, 2016 cu 2 comentarii

5.384 Comentarii

  1. Rog administratorul sa posteze mesajul de mai sus. Este absolut necesara opinia medicală in acest caz. Daca sunt necesare alte canale media, le putem folosi. Multumesc, Dr Sorin Sandulache.

  2. Si eu îl iubesc si îl pretuiesc pe Emanuel Cristicel

    Dragi prieteni, colegi, frați, pastori
    E un moment trist pt frățietatea noastra si sunt tulburat dupa anunțul fratelui pastor Danut Barcacianu, privind sfarsitul prematur al lui Emanuel.
    Nu puteai sa nu-l iubești, nu puteai sa nu-l prețuiești.
    Îi iubim noi, insa cel putin la fel de mult si pe restul fraților care au ramas in viata, pentru ca dincolo de toate cuvintele frumoase, sa prevenim repetarea unei drame, tragedii asemănătoare?
    Emanuel a venit de cateva ori la mine in cabinet, iar ultima data mi-a dat si aceasta veste trista: fusese diagnosticat cu limfom Hodgkin. L-am încurajat, spunându-i ca ca, din fericire, este o boala perfect curabila, ca mortalitatea in ultimii 40 ani, tinde sa se apropie de zero.
    Se pare ca el a optat in mod eronat, doar pt o terapie naturista.
    E tragic sa înregistram astfel de cazuri, in timp ce LLU face tratamente oncologice cu accelatorul de protoni, noi sa avem in continuare victime ale unei subculturi advente folclorice, care privește tratamentul vital al unor afecțiuni severe, cu suspiciune si neîncredere, doar din ignoranta sau o evlavie prost înțeleasă.
    Are Dumnezeu vreun amestec in cunoașterea, diagnosticarea, tratarea medicală, academica a bolilor? Cu siguranța, da!
    Exista mai multe tipuri de abateri, fie prin derapaje excesive, fanatice, fie prin ignorarea unor reguli profilactice si de stil de viata arhicunoscute.
    În limbaj tehnic, practic Emanuel Cristicel s-a sinucis. Din teama, anxietate, ignoranta, credinta si evlavie prost înțeleasă, un mediu cultural ostil cunoașterii cuprinzătoare, decalajului dintre pozitia normativa a bisericii si receptarea ei populară, el a refuzat un tratament care i-ar fi asigurat aproape 100% șanse de supravietuire.
    Desigur, e o obligație de bun simt: despre morți, numai de bine! Avem insa, o responsabilitate fata de cei in viata? Am putea sa salvam viata unor eventuali viitori pacienti, care sa nu mai facă alegeri proaste?
    In afecțiuni severe, alimentele nu sunt medicamente! Sa nu confundam efectul profilactic al unui stil de viata sănătos cu efectul terapeutic. Oricât de funeste si dezagreabile ar fi terapiile citostatice, prin antimetaboliti sau radioterapice, ele salvează sau prelungesc milioane de vieți umane. E o realitate statistica pe care n-o putem ignora!
    E un subiect trist al unei realitati dureroase.
    Daca o pseudoevlavie va adauga noi victime inocente, noi comunicatorii avem obligația sa stam de partea adevărului, oricât de incomod ar fi.

    Sorin S.

Lasa un comentariu


SperantaTV

FREE
VIEW