„O persoană cu un nivel crescut de autocompasiune nu se va învinovăţi pentru stresul aflat dincolo de ceea ce poate controla, ori s-ar putea să fie mai dispusă să treacă mai repede peste o ceartă decât să rămână prinsă în aceasta timp de mai multe zile”, scriu autorii.
La studiu au luat parte 41 de voluntari. Mai întâi a fost evaluat nivelul lor de autocompasiune, pe baza unor chestionare. Apoi, timp de două zile, voluntarii au fost rugaţi să ia parte la două teste de stres desfășurate în zile consecutive. Atât înainte, cât și după testări, experţii au evaluat nivelul unui agent inflamator asociat stresului, denumit interlutekin-6 (IL-6).
Rezultatele au arătat că participanţii care au înregistrat un grad mai înalt de autocompasiune au avut și cel mai mic nivel de IL-6, după prima testare. În ziua următoare însă, ei au observat că participanţii cu un nivel mic de autocompasiune au înregistrat un nivel crescut de IL-6.
Concluziile subliniază importanţa dezvoltării unor strategii eficiente de a face faţă stresului, deoarece acesta se acumulează în timp și poate fi dăunător sănătăţii. Stresul poate determina apariţia inflamaţiei și a altor efecte biologice care apar în caz de boală. „În timp ce inflamaţia reglementată poate ajuta la oprirea infecţiei și promovarea vindecării, inflamaţia necontrolată poate cauza boli cardiovasculare, cancer și Alzheimer”, scriu experţii.
Și alţi experţi au subliniat efectele pozitive ale autocompasiunii, ale iertării propriilor greșeli și descoperirii modalităţilor prin care poţi fi fericit cu tine însuţi. Acceptarea propriei persoane, cu plusurile și minusurile sale, este unul dintre cei mai importanţi pași care te ajută să te simţi mai bine în pielea ta și astfel să îţi crești gradul de autocompasiune. Această etapă implică desprinderea de trecut și trăirea prezentului. Mai mult, presupune acceptarea propriilor slăbiciuni, dar nu ca o formă a mediocrităţii, ci ca o modalitate de transformare a acestora în puncte forte.
sursa: semneletimpului.ro
5.463 Comentarii