Sunt atâtea lucruri neînregulă la declarația fostului ministru al Educației, Daniel Funeriu, cu privire la homeschooling încât comentariul pe text mi se pare singura soluție pentru a face curățenie prin ofense și deformări.

Mediafax a numit-o „declarația zilei” dând de veste lumii că Daniel Funeriu a luat o poziție cu privire la homeschooling pe blogul său. Fostul ministru își începe perorația cu o istorioară de culise, pe care o voi cita ca atare:

O doamna deputat pe care o apreciam foarte mult îmi cerea cu o insistență neobișnuită să introduc asta în lege. A renunțat repede în fața argumentelor echipei ministerului, și mi-a dezvăluit și motivul insistenței inițiale: ”cei care insistau pe lângă mine păreau să aibă motive religioase”, zice ea. Eu nu ezit sa o spun mai pe șleau: acei oameni, si nu numai ei, erau niste sectanți ciudati. O spun clar cu atât mai mult cu cât aveam și alte informații institutionale credibile: cei care insistau pe la toate ușile erau sectanți ciudati care aveau ca unic scop îndoctrinarea religioasă a copiilor prin acest mijloc.

Tonul acestei relatări amintește de romanele fantastice prin modul în care agravează de fapt o situație simplă de expus: domnul ministru a avut de-a face cu homeschooling-ul după ce mai mulți petenți de altă confesiune decât cea ortodoxă au solicitat revizuirea legii. Nu ține însă de ministru să verifice puritatea scopurilor acestor petenți, cu atât mai mult cu cât și dacă acest scop ar fi fost îndoctrinarea, el nu este în afara legii. (Instruirea religioasă este parte a dreptului la libertate religioasă.) De altfel, ministrul nu s-a arătat la fel de indignat de îndoctrinarea ortodoxă, din școlile de stat, la ora de religie. De fapt, el însuși mărturisește că, în privința homeschooling-ului, și-a luat o libertate mai mare de a se exprima fiindcă știe că „n-o să mai candideze vreodată”.

Să îi analizăm însă argumentele:

„Fondul de comerț al extremistilor de tot soiul a fost întotdeauna exasperarea justificată a oamenilor față de realitatea cotidiană.”

Sună percutant, însă în eglală măsură, acest reproș ar putea fi îndreptat și împotriva ministrului, care pare să profite de aversiunea proverbială a românilor față de „sectanți” (unde include adesea culte recunoscute de stat) pentru a construi o pledoarie care ar trebui să se desfășoare pe alt palier. Domnul Funeriu pune semnul egal între reglementarea homeschooling-ului și consfințirea abandonului școlar în favoarea a ceea ce tot domnia sa prezintă drept „pedagogie de sufragerie”. Totuși, „reglementare” înseamnă ca ministrul să stabilească, de comun acord cu blocul ministerial și experții care îi stau la dispoziție, maniera cea mai eficientă de a implementa la nivel național și regional o metodă inovatoare de învățământ. Dar „reglementare” înseamnă totodată și resurse de timp și resurse umane alocate gândirii unui cadru care să normeze ceea ce solicită proponenții.

Pentru cei cu convingeri religioase puternice, pe care ii respect foarte mult, am incurajat scolile confesionale autorizate, aşa cum prevede Constituția. Am si deschis cateva.

Semn că dacă aduni mai mulți sectanți ciudați la un loc ei devin dintr-o dată mai puțin periculoși. În privința acestui presupus pericol, domnul Funeriu pune „punctul pe i: homeschooling-ul nu este o «alternativă educațională», ci o tentativa de inginerie socială.” Cine întreprinde această inginerie și cu ce scop? Fostul ministru evită să precizeze clar, insistând totuși să spunem un NU răspicat „operației pe creierul societăților noastre”. Două chestiuni care erau cât pe ce să semene a motive, s-au oprit la a fi doar deformări:

1) „Așa porție sănătoasă de homeschooling au luat copilașii jihadiști care se aruncă în aer…”

Un lucru care i-a contrariat pe analiști încă de la 11 septembrie 2001, dar pe care se pare că domnul Funeriu nu îl cunoaște, este că jihadiștii (de exemplu cei de la 11.09, dar și alții mai puțin notorii internațional) erau tineri cu educație superioară, provenind din familii normale. Foarte mulți ingineri.

2) „Dacă acceptăm homeschooling, fiecare părinte va primi de la stat costul standard per elev, adică vreo 3500 de lei pe an. Și atunci să vezi ce succes o să aibă homeschooling-ul printre cei mai săraci 10% dintre părinți, mai ales printre cei care au nevoie de o mână de ajutor în ogradă din partea copiilor de 7 ani.”

Totuși, costul standard nu este o alocație lunară manageriată de stat. Potrivit normelor metodologice în vigoare, costul standard per elev este o statistică, una care reprezintă investiția statului în propriul sistem, raportat la numărul anual de elevi. Dacă numărul de elevi scade, suma investită de stat în sistem rămâne aceeași, deși costul standard per elev crește. Apoi, potrivit aceleiași metodologii, statul calculează și costul standard per preșcolar, adică investiția statului în sistemul de creșe și grădinițe, raportat la numărul de preșcolari. Totuși, părinții au voie să nu își dea copiii la grădiniță, iar statul nu le dă nicio indemnizație pentru asta. De ce am presupune că ar da, automat, pentru elevi?

Spre finalul editorialului, fostul ministru amintește de riscul ca micuții școlarizați acasă să nu socializeze suficient:

Nici nu intru în aspecte de socializare și învățarea normelor sociale, că o să îmi sară toți răzvrătiții în cap (…) Și vor utiliza ca argument suprem «Another Brick in the Wall» melodie ale cărei versuri, deși fan absolut al lui Pink Floyd, mi-au produs un disconfort major deja la vărsta de 9 ani.

Însă înainte să căutăm pe YouTube piesa de la Pink Floyd, să căutăm clipuri cu faimoasele bătăi din școlile românești sau alte lucruri care se întâmplă prin toaletele instituțiilor de învățământ autohtone. Avertizarea fostului ministru ignoră faptul că homeschooling-ul poate presupune contactul nu cu o clasă, ci cu mai multe clase de elevi, doar că nu la școală, ci la diverse cursuri vocaționale. E de menționat aici experiența Anei Maria Caia, printre altele redactor-șef al foarte socialei publicații „Șapte seri”.

Pe final, un ultim apel din partea domnului Funeriu:

Faceti bine si votati oameni destepti, care stiu cum sa faca scoala. Daca nu reusiti asta, ca noh… politica pute, atunci va raman alternativele educationale reale si scolile private.

Ignorând exprimarea demnă de o casetă hip-hop din anii ’90, să ne amintim că, la numirea sa în funcție, am aflat cum, la 17 ani, domnul Funeriu a „fugit de unul singur din țară, din lipsă de perspective”. Context care îl face mai puțin apt să impută altora susținerea unui sistem care pentru domnia sa nu a fost suficient de bun. În cele din urmă, vă invit să citiți o analiză semnată de un „sectant ciudat”, în urmă cu 7 ani, pe tema homeschooling-ului.

Închei spunând doar că, atunci când niște oameni, fie ei și niște sectanți ciudați, stau cel puțin 7 ani pe la ușile instituțiilor ca să ceară o schimbare legislativă, bunul simț ar dicta să fie invitați la o dezbatere publică. Ori, dacă nu la una publică, măcar la una decentă.

sursa: semneletimpului.ro/ redactor: Alina Kartman