În luna martie 2015, când producătorul auto Opel a anunţat că se retrage de pe piaţa din Rusia, presa rusă a salutat plecarea „companiei care a colaborat cu Hitler” drept o bine-venită oportunitate de creștere a vânzărilor autohtonei Lada. La 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, singurii care mai aud încă pași de naziști sunt rușii. Ca într-un continuum istoric – în care prezentul este îmbibat cu trecut – naziștii, fasciștii, ultranaţionaliștii au fost înviaţi și îmbrânciţi pe scena mediatică, pentru că liderii de la Kremlin vor ca oamenilor să nu le fie zdruncinată cumva încrederea în mama-Rusie, după decizia majoră a celor de la Opel, despre care se știe că nu va fi singulară pe piaţă.
Apelul Rusiei la arsenalul emoţional al celei de-a doua conflagraţii mondiale nu este, nici pe departe, un incident izolat. În contextul inflamării situaţiei din Ucraina, rușii au demonstrat cu vârf și îndesat abilităţi uimitoare de mânuire a celei mai vechi și mai josnice arme de distrugere în masă: propaganda.
Războiul informaţiei
Un copil a fost crucificat de naziști; poliţiști ucraineni din Kiev, îmbrăcaţi în uniforme cu zvastică, cer sângele nou-născuţilor ruși; soldaţii ucraineni primesc pământ și câte doi sclavi ruși ca decoraţie pentru excelenţa în serviciul militar; soldaţii ucraineni prăjesc și consumă carnea prizonierilor ruși; un soldat ucrainean de culoare s-a îmbătat și a început să danseze pe tanc și să ţintească cu arma către oamenii de pe stradă; o unitate a juntei ucrainene a violat în grup o bătrână, după care i-au închis vaginul cu spumă poliuretanică.
Pe lângă faptul că sunt grobiene și halucinante, toate aceste afirmaţii au numeroase alte caracteristici în comun care vorbesc despre existenţa unui veritabil atac mediatic, folosit de Rusia ca o prelungire a braţului său militar. Unele caracteristici comune sunt mai evidente, cum ar fi faptul că, deși niciuna nu este verificabilă, toate aceste așa-zise știri au fost diseminate în presa rusă pe post de informaţii sigure și reale. Alte caracteristici sunt mai puţin bătătoare la ochi, cum ar fi faptul că toate aceste știri inventate au drept ţintă un public necritic, needucat, care crede orbește tot ce se spune la televizor. Însă cel mai puternic și cel mai eficient element comun este faptul că toate îi victimizează la maximum pe etnicii ruși din Ucraina, în timp ce demonizează guvernul și armata ucraineană. Această ultimă caracteristică își dovedește importanţa atunci când este corelată cu alte ipostaze în care Rusia pozează drept martir, atitudine de altfel crucială pentru modul în care Rusia a ales să lupte în Ucraina.
Lăsând la o parte intenţiile manipulatoare ale ambelor părţi, balanţa nedreptăţii învinuiește Rusia, fiindcă, dacă înlăturăm minciunile, imaginea cu care rămânem este aceea a unui stat autoritar invadând arbitrar o democraţie. Iar aceasta nu este tocmai o veste bună, pentru secolul al XXI-lea.
sursa: semneletimpului.ro
5.463 Comentarii