Psihologul german Theodor Lipps a propus una dintre cele mai vechi definiţii în 1903: “Plictiseala este un sentiment de insatisfacţie care rezultă dintr-un conflict între nevoia de activitate intensă mentală şi lipsa de incitare la ea sau incapacitatea de a fi incitat”.
Există o serie de explicaţii pentru plictiseală. Acest lucru, de fapt, este o parte a problemei – suntem suprastimulaţi şi asaltaţi cu o varietate de informaţii. Cu cât suntem mai afectaţi de distractori, cu atât mai mult vom avea nevoie de divertisment, în scopul de a ne simţi satisfăcuţi. Stimulii care ne suprasolicită şi au drept consecinţă pierderea atenţiei şi concentrării, conduc, în final, spre o stare acută de plictiseală.
Conform Dr. Irving Biederman, un neurocercetător al Universităţii din California, realizarea sarcinilor care ne aduc plăcere, eliberează opioide la nivelul creierului, ceea ce are acelaşi efect precum drogurile – o stare de euforie. Cu toate acestea, în momentul în care sarcina respectivă este realizată pe termen îndelungat sau de mai multe ori, neurotransmiţătorii pasează sarcina de la unul la altul, secreţia de opioide nemaiavând loc, motiv pentru care, se instaurează ceea ce se numeşte plictiseală.
sursa: www.gandul.info
5.419 Comentarii