Jordy Cernik își consolida o carieră în televiziune când a început să se îngrașe ciudat și inexplicabil. Ciudat pentru că braţele și picioarele lui rămăseseră slabe, în timp ce grăsimea i-a făcut capul cât o lună, burta cât un butoi de bere și, cel mai rușinos pentru el, sâni de femeie. Inexplicabil li s-a părut și lui și celor din jur, pentru că bietul om făcea tot ce ţinea de el să nu se îngrașe. Ajunsese să meargă la sală șapte zile pe săptămână, dar grăsimea lui nu se lăsa nicidecum înduplecată. Apoi a început să transpire. Transpira într-o așa mare măsură încât începuse să evite să își îmbrăţișeze soţia și cele două fetiţe, de teama de a nu fi dezgustător pentru ele. „E foarte rău să nu-ţi poţi îmbrăţișa copiii decât după ce i-ai înfofolit în prosoape”, spunea el, cu un umor de clown trist. Tracasat de schimbările prin care trecea organismul lui, care ameninţau să îi pericliteze cariera atât de dependentă de imagine, a devenit din ce în ce mai arţăgos, adesea vărsându-și frustrarea, în măsură completă, asupra familiei care îi era cel mai aproape și încerca să îl susţină în necazul lui.
S-a dus la doctor. Și, din consultaţie în consultaţie, a ajuns la un specialist care i-a pus un diagnostic foarte rar: sindromul Cushing. Această tulburare afectează 1 din 50.000 de oameni în Marea Britanie și este o disfuncţie a glandelor suprarenală și pituitară, care se manifesta printr-o producţie sporită de corticosteroizi, ceea ce i-a dat peste cap apetitul și metabolismul.
După ce a fost diagnosticat corect, medicul i-a recomandat să se supună unei intervenţii de extirpare a glandelor cu probleme. După multiple operaţii din care, povestea chiar el, e o minune că a scăpat cu viaţă, bărbatul a reușit să se pună pe picioare și să se reîntoarcă la familia lui ca un om nou. A revenit la greutatea normală și, în ciuda faptului că e nevoit să ia un cocktail de 30 de medicamente zilnic, se consideră un om norocos.
Totuși, într-o banală zi de vară, pe când se afla cu fetiţele lui într-uin parc de distracţii, a realizat că se întâmplă ceva cu el, ceva ce niciun medic nu l-a avertizat că s-ar putea întâmpla. Bărbatul era cu fetiţele într-un montaigne-rousse și povestește că s-a surprins pe el însuși nefiindu-i absolut deloc frică pe întregul trase, din contră, plictisindu-se! „M-am mirat că, în timp ce urca trenuleţul, nu simţeam niciun fel de teamă și mi-am zis: «Eh, când o coborî, atunci să te ţii!» Dar trenuleţul a ţâșnit în jos fără ca eu să am vreo reacţie de frică. N-am simţit nimic!”, povestea Jordy.
Atunci a fost prima dată când Jordy a observat că nu mai are aceleași reacţii pe care le avea înainte de operaţie și că situaţii în care, raţional, s-ar fi așteptat să îi fie frică nu îi mai trezeau niciun sentiment de acest gen.
Medicul i-a explicat ce se întâmplă: glandele suprarenale sunt responsabile de secreţia de adrenalină, un hormon secretat în sânge în cazuri de stres, care are un rol vital în răspunsul organismului nostru la pericolul perceput. Nemaiavând acele glande, Jordy prezenta acum un sistem defect de răspuns la stimulii de pericol. Fascinat de această schimbare, bărbatul a început să vadă până unde își poate împinge neînfricarea. Astfel a ajuns să sară cu parașuta din avion, în scop umanitar, și să spună la finalul experienţei că nu a simţit niciun strop de frică.
sursa: semneletimpului.ro
5.463 Comentarii