[…] fiți buni unii cu alții, milosi și iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Christos (Efeseni 4:32 u.p.)
În această perioadă a anului, când suntem invitați a reflecta la evenimentul morții și învierii Domnului nostru Isus Hristos, introspecția propriei persoane este de bun augur, atât în raport cu Divinitatea, cât și cu semenii.
Apostolul Pavel, ca și alți oameni ai Scripturii, ne învață faptul că pentru a avea o realație ideală cu Cerul trebuie să dăm dovadă de bun comportament față de cei din jurul nostru, chiar dacă aceștia ne-au greșit.
El spune că simpla bunătate sau amabilitate este una dintre cele mai profunde recomandări ale creştinului şi este un rod al Duhului (Gal. 5,22), fiind opusul răutăţii. Ne trasnmite clar că printr-o alchimie spirituală, convertirea schimbă răutatea în bunătate. De asemneea, milostenia implică o grijă duioasă faţă de slăbiciunile şi nevoile altora, iar o nepăsare faţă de suferinţă e cu totul incompatibilă cu spiritul creştin.
Prin urmare, bunătatea şi mila nu sunt de folos decât dacă li se dă expresie într-un mod iertător de a fi. Bunătatea dacă nu e dispusă să facă pasul iertării, poate fi doar un fel de curtoazie şi politeţe. Spiritul iertător e mai mult decât un ideal sau chiar o virtute; el este o anumită atitudine a inimi şi a sufletului.
Iertarea este unul dintre cele mai puternice instrumente spirituale pe care le avem la îndemână și ne este accesibilă tuturor. Să ierți pe cineva nu înseamnă că ceea ce a făcut nu mai este greșit, sau că deodată sunteți cei mai buni prieteni, ci înseamnă să nu mai permiți situației să îți controleze emoțiile, felul de a fi, ba chiar întreaga viață.
STUDIU
Potrivit unui studiu de la Universitatea California, San Diego, o atitudine iertătoare reduce „reactivitatea” la evenimentele stresante, oferind „o protecţie de lungă durată” contra efectelor nocive ale acestor evenimente.
Oamenii de știință au efectuat un experiment pe 200 de voluntari, pe care i-au împărțit în două grupe și pe care i-au rugat să se gândească la evenimente negative în termeni negativi sau concilianți, măsurându-le simultan tensiunea arterială.
Cercetătorii au constatat că grupul „mânioşilor” prezenta o medie mult mai mare a tensiunii arteriale în comparaţie grupul voluntarilor care au fost rugaţi să privească conciliant momentul neplăcut.
Autoarea Dawn Gluskin oferă câteva sfaturi practice pentru exersarea iertării:
1. Trece problema pe o foaie. Scrie în detalii tot ce te supără, care este perspectiva ta, ca și cum i-ai scrie unui prieten.
2. După ce toate emoțiile sunt consumate, încearcă să te pui în locul celeilalte persoane și să empatizezi cu ea.
3. Imagineză-ți că „dușamanul” este fericit și că te simți bine experimentând această trăire. Permite-ți să fii și tu fericit.
4. Îndreaptă-ți atenția spre tine și înțelege că un gând sau un sentiment nu definește o persoană.
5. Învață-ți lecția! Fiecare situație ne învață ceva, în special cele negative
LA MASA ÎMPĂCĂRII
“Cina cea de Taină“ a lui Leonardo da Vinci este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase şi mai importante lucrări din istoria picturii. Leonardo da Vinci a terminat pictura destul de greu (1495-1497) din cauza preocupării sale obsedante în a găsi cele mai potrivite chipuri şi expresii pentru personajele sale. Se spune că cel mai mult şi-a cheltuit timpul pentru a găsi figura lui Isus.
Da Vinci avea un pictor pe care îl ura de moarte. S-a gândit mult timp cum ar putea să se răzbune pe el. În timp ce picta, i-a venit în minte o idee ”ingenioasă”. Chipul acestui pictor vrăjmaş avea să fie folosit în tablou în postura lui Iuda. În felul acesta, răzbunarea avea să fie pe termen lung. Răzbunare totală! Posteritatea urma să îl blameze multe secole pe trădător. După ce l-a imortalizat în culorile şi umbrele trădătorului, s-a apucat să picteze figura Mântuitorului. A încercat mult timp, dar în zadar. Ceva nu mergea. Nu era vorba de pensulă, culoare sau talent. Nici el nu ştia de ce nu putea să facă nici măcar un contur. În schimb, era tare fericit de ”prietenul” lui Iisus oridecâteori se uita la el. A luat o pauză, apoi a încercat iar să picteze. Pensula îi tremura în mână. Era cuprins de un sentiment teribil de ură şi răzbunare. În timp ce încerca să-L imortalizeze pe Isus, ochii lui se jucau mulţumitori asupra chipului duşmanului. Mai târziu a realizat care era sursa neputinţei. Ura din suflet! A şters chipul celui pe care îl ura şi a folosit ca mostră pentru imaginea lui Iuda fizionomia unui oarecare, astfel chipul lui Iisus a început să prindă contur în pictura lui.
Mântuitorul Isus Hristos rămâne unicul model pe care ar trebui să-l urmăm (Mat. 6,12; Luca 6,36). Iertarea să fie atitudinea care să ne motiveze, mai ales în aceste zile, pentru că doar așa vom înțelege că sacrificiul Său reprezintă mai mult decât voie bună, zile libere și mâncare pe saturate. Prin urmare, nu uitați să fiți buni unii cu alții, milosi și iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
Autor: pastor Costi Gogoneață, realizatorul rubricii Mic dejun pentru suflet de la Speranța TV
5.463 Comentarii