Articol publicat de scriitorul american Clifford Goldstein
in revista Adventist Review.
Am spus povestea convertirii mele atât de des încât, uneori, mă gândeam că, dacă o mai spun încă o dată, mă voi îneca. Totuși, după rugăciunea: Doamne, atât timp cât poate face bine, voi continua să o spun, mi-am dat seama că face, într-adevăr, bine – chiar și dacă numai mie, pentru că nu strică să-mi amintesc, în repetate rânduri, cum a lucrat Domnul în viața mea.
Era anul 1979; aveam 23 de ani. Revenisem la Gainesville, Florida, după mai mult de un an în Israel și Europa. Pentru că avusesem niște experiențe extraordinare am ajuns să cred în Dumnezeu, sau, cel puțin într-o forță supranaturală – o schimbare radicală pentru cineva care crezuse întotdeauna că întreaga realitate, de la vise la stelele căzătoare, avea numai o explicație naturalistă și materialistă.
Nu mai era cazul să cred asta – mai ales după ce fusesem atras către ocultism. Obișnuiam să mă întind pe pat, iar o senzație stranie, de neliniște, îmi cuprindea corpul și mă simțeam ca și cum aș fi fost aruncat printr-un tunel. Oricât de înfricoșătoare erau aceste experiențe, mi-am spus că, data viitoare când se vor întâmpla, nu mă voi mai împotrivi.
Inevitabil, într-o după-amiază, senzația mi-a cuprins corpul, s-a concentrat în capul meu și, dintr-o dată, am fost proiectat în afara propriului corp, am traversat tavanul și m-am găsit plutind într-o ceață ușoară și gri lângă apartamentul unor prieteni.
Nu mă înțelegeți greșit: astăzi sunt adventist, astăzi înțeleg că nu există un suflet nemuritor separat de corp, dar, atunci, nimeni nu ar fi putut să mă convingă că sufletul meu nu-mi părăsise corpul.
Aveam o Biblie pe atunci și am încercat să o citesc, dar nu am trecut niciodată de șarpele vorbitor. Din contră, după aceste experiențe, am crezut că în ocultism, în spiritism, voi găsi adevărul pe care-l căutam dintotdeauna și aveam de gând să le studiez. În drumul spre bibliotecă m-am oprit la un magazin de produse bio. Spunându-i propietarului unde mergeam (la bibliotecă) și de ce (ca să studiez ocultismul), acesta m-a avertizat asupra diavolului (era ca și cum m-ar fi avertizat că nu va mai veni Moș Crăciun dacă nu voi fi cuminte). M-a amuzat, dar am luat, totuși, o carte pe care mi-a oferit-o.
Am mers la biblotecă, am găsit o carte despre ocultism și am început să o citesc acolo. Pentru că nu eram la școală, după ce am citit o parte din carte am pus-o la loc pe raft. Și aici este esențialul: mergând prin bibliotecă, aveam într-o mână – pentru prima dată în viață – o carte despre ocultism; iar în cealaltă mână aveam – tot pentru prima dată în viață – cartea pe care mi-o oferise proprietarul magazinului de produse bio.
Ce carte era? Bineînțeles: Tragedia veacurilor.
Nu aveam, în acel moment, nicio bănuială despre forțele care se abăteau asupra mea.
După câteva zile, Hristos m-a convertit, și experiențele mele oculte au încetat. Abia mai târziu mi-am dat seama în ce echilibru precar mă aflasem, cu o carte despre ocultism într-o mână și cu Tragedia veacurilor în cealaltă – ambele pentru prima dată!
De atunci am mai citit despre cei care au „murit” și au revenit la viață, povestind același tip de experiențe ca acelea pe care le trăisem eu, doar că eu nu fusesem aproape de moarte. Toate acestea sunt convins că sunt halucinații supranaturale cauzate de Satana; niciunul dintre noi nu și-a părăsit propriul corp. Totul este o înșelătorie și încă mă cutremur amintindu-mi cât de aproape am fost de a fi prins în ea.
Cu toate acestea, Satana, cu înșelătoriile sale, și-a supraapreciat forțele în fața unui naturalist convins. Când vorbim despre diavol, nu vorbim despre poezie, alegorie, nici măcar despre teologie; vorbim despre o entitate vicleană, supranaturală, cu puterea de a controla orice minte nepredată lui Hristos. Știu, pentru că am trecut prin asta.
Și, de fiecare dată când reiau această poveste, îmi aduc aminte de esențial. Și, poate, de asta Domnul mă face să o spun din nou, de fiecare dată…
######
Poate că acestă poveste v-a fost de folos. Pe mine cu siguranță m-a ajutat.
Traducere: Ecaterina Pavel
5.472 Comentarii