Clifford Goldstein: Punct și de la capăt

Articol publicat de scriitorul american Clifford Goldstein
in revista Adventist Review.

Creați pe computerul dumneavoastră un dosar nou. Denumiți-l „Autoreferențial” (sau îl puteți numi oricum doriți). Apăsați pe butonul din dreapta al mouse-ului pe acest dosar pentru a deschide opțiunile. Ar trebui să vi se afișeze iconița acestui dosar și meniul său de opțiuni. Acum încercați să trageți iconița dosarului în interiorul meniului de opțiuni. Ce se întâmplă? Încercați de mai multe ori. Nu va merge.

Înainte de a scrie acest text am întrebat un specialist în computere dacă există vreo modalitate de a introduce un dosar în propriul său meniu de opțiuni.

Mi-a răspuns că „da, dar numai dacă programul este corupt.”

Numai dacă programul este corupt? Dacă logica și rațiunea din spatele proceselor computerului funcționează corect, atunci dosarul nu ar putea niciodată să fie introdus în el însuși, pentru că este imposibil să pui un lucru într-un alt lucru, atunci când lucrul pe care vrei să-l pui este același cu cel în care vrei să-l pui.

Încercați această analogie: poate un cântar să se cântărească pe el însuși?

Experimentul cu dosarul este o lecție de epistemologie, studiul cunoașterii, nu al ceea ce cunoaștem (astronomie, bilogie, matematică, teologie, critică literară etc.). A ceea ce vrem să spunem atunci când vorbim despre astronomie, bilogie, matematică, teologie, critică literară etc. Cât de valabile sunt instrumentele și metodele pe care le folosim pentru a aunge la ceea ce cunoaștem, sau credem că cunoaștem, despre aceste subiecte, sau despre orice altceva?

Dacă ați dori, de exemplu, să studiați cititul în frunze de ceai pentru a determina dacă cititul în frunze de ceai poate prezice viitorul, ați folosi instrumente precum statistica, știința, logica și empirismul pentru a–l analiza. Dar ceea ce nu veți face este să analizați validitatea cititului în frunze de ceai prin metodele, presupunerile  și tehnicile cititului în frunze de ceai, pentru că metodele, presupunerile  și tehnicile cititului în frunze de ceai sunt chiar lucrurile pe care le studiezi.

Cititul în frunze de ceai este un exemplu. Dar cum studiază cineva logica și rațiunea, uneltele de bază ale cunoașterii înseși? Cum studiem uneltele cunoașterii când pentru a le studia trebuie să ne folosim chiar de obiectul studiului? Cum ne putem îndepărta de logică și de rațiune pentru a le vedea obiectiv? Și, chiar dacă ne-am putea îndepărta, concluziile la care am ajunge despre logică și rațiune ar atrage după sine, din necesitate, logica și rațiunea. Ceea ce ne aduce la problema noastră centrală, pentru că logica și rațiunea sunt ceea ce am dorit să studiem inițial. Așa cum nu poți, serios, să studiezi cititul în frunze de ceai aplicând metodele cititului în frunze de ceai, cum putem studia logica și rațiunea aplicând metodele logicii și rațiunii?

Este o enigmă, ceva ce ne duce la limitele cunoașterii umane. Autorul Thomas Nagel, care a scris pe larg despre căutarea noastră a adevărului obiectiv, a enunțat problema astfel: „O posibilitate este că unele lucruri nu pot fi explicate pentru că ele sunt parte integrantă din orice explicație”. Adică nu poți explica logica și rațiunea pentru că logica și rațiunea sunt necesare în orice explicație.

Ne lovim de aceleași limitări în cazul limbajului. Cum definim conceptul de „cuvânt” atunci când avem nevoie de cuvinte însele pentru a defini conceptul? Presupunem a priori validitatea a ceea ce studiem. Cum trecem de limbaj pentru a înțelege limbajul? O tentativă prin care s-a încercat ieșirea din limbaj pentru a-l studia este meta-lingvistica. Problema întâlnită, totuși, este că orice meta-limbaj am crea, acesta ar fi tot un limbaj, astfel revenim, dacă nu chiar în același loc de unde am pornit, foarte aproape de acesta.

Concluzia? În tot ceea ce cunoaștem, chiar în cazul în care suntem siguri, există un grad de nesiguranță. Nu că realitatea însăși este nesigură; dar cunoașterea noastră asupra realității este. Ceea ce înseamnă că tot ceea cunoaștem, sau credem că cunoaștem , trebuie considerat, la un anumit nivel, prin credință.

Este aceasta o concluzie rezonabilă? Da, dar pentru că rațiunea este ceea ce am pus la îndoială de la început, am ajuns de unde am plecat, încercând fără succes să punem dosarul în propriul să meniu de opțiuni.