Mirosurile, în general şi mirodeniile, în special, au un efect pozitiv asupra sănătăţii. Ne place sa manancam ceea ce este bun şi la miros şi la gust. Memoria senzoriala aduce la suprafata amintiri de mult uitate, gusturi si arome, intr-un joc mosaical fascinant. Fiecare dintre noi am experimentat intoarcerea in bucataria parintilor nostri, dupa o perioada mai lunga de timp. Parca toata copilaria se reconstituie in jurul mesei pline cu aromele cu care numai mama, poate, nuanta mancarurile. Cele mai frumoase amintiri culinare vin din aceasta bucatarie cu istorie. Si este cert faptul ca fiecare persoana a ramas cu un gust preferat de acolo, pe parcursul anilor. Iar atunci cand mananca felul respectiv, isi aminteste mereu de casa. Pentru multi clatitele reprezinta gustul copilariei. Calde sau reci, cu gemuri mai acre sau mai dulci, clatitele au fost mereu apreciate in familiile noastre.
Cronicarul Athenaeus povesteşte cum se prepara desertul acesta. In traditia greaca, clatitele se mancau calde, dimineaţa. Se asezonau neapărat cu miere şi seminţe de susan. Clătitele s-au răspândit peste tot în lume, de cele mai multe ori schimbându-şi compoziţia si aspectul. In Franta s-a dezvoltat o adevarata industrie a lor, aici existand restaurant specializate, unde se pot consuma aceste preparate, cu cele mai diverse si mai sophisticate umpluturi. Spuneam ca retetele au fost intr-o continua schimbare de-a lungul vremii.Va vom prezenta una dintre ele.
Pasta pentru clatite se va obtine din: faina, optional 25 gr drojdie, doua linguri de zahar brun, coaja de la o lamaie, vanilie, trei linguri de ulei, 1 l de apa mineral si sare.
Se alege un vas potrivit ca marime si se amesteca in el apa minerala, drojdia, zaharul brun, coaja de lamiae ,vanilia si uleiul. Treptat se adauga faina omogenizand cu un tel. Consistenta pastei trebuie sa fie medie, nici prea subtire, nici prea groasa, astfel incat sa poata fi turnata cu polonicul. Se incalzeste bine tigaia de teflon, apoi se da focul mic si se toarna compozitia, cuprinzand intreaga suprafata a tigaii. Grosimea trebuie sa fie de aproximativ 2 mm. Dupa cateva secunde incercam sa desprindem foaia déjà coapta si sa o intoarcem. O lasam sa se rumeneasca putin si pe cealalta parte,apoi o asezam pe o farfurie. Se repeat operatiunea pana la terminarea compozitiei. Clatitele pot fi umplute cu gem simplu sau cu gem si nuca, cu mere rase si calite, dar pentru a pastra traditia grecilor putem sa le umplem cu crema de susan si miere. Aceasta se prepara din 100 gr de susan si 50 gr de miere. Se macina susanul si se amesteca cu mierea.
Iar pentru ca francezii au contribuit la pastrarea traditiei clatitelor, vom incheia cu un concept care le apartine. Ei spun ca trebuie sa mancam alimentele cu tot aceeasi grija cu care le preparam!
Ramaneti in forma: mancati intelept!
14.05.2015
sursa foto: 1. postres.bz; 2. recetacrepes.es
5.419 Comentarii