Marea Britanie va fi făcută să sufere pentru alegerea sa, scria NY Times, cu câteva zile înaintea deznodământului referendumului. „Nimeni nu are niciun chef să fie amabil a doua zi după Brexit”, declara Camille Grand, director la Fundația pentru Cercetare Strategică din Franța, anticipând, parcă, poziția de forță a europenilor în raport cu țara dezertoare. Până acum, jocul este dur. Mesajele politice nu mai au aproape nimic din rafinamentul diplomatic. Impresia generală este că Brexitul a dat o lovitură fatală viitorului european. Și dacă nu va fi totuși niciun Brexit?
„Marea Britanie este singura care poate activa Articolul 50. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui să facem acest lucru decât atunci când vom avea o viziune clară privind noile aranjamente pe care le dorim cu vecinii noştri europeni”, a explicat George Osborne, potrivit Le Figaro. Practic, ministrul britanic al Finanţelor gândește strategic: Marea Britanie nu trebuie să invoce acest „faimos” articol pentru a părăsi Uniunea Europeană decât la momentul oportun. Este vorba de acel tratat care prevede doi ani de „târguială” cu privire la termenii divorțului. Până atunci, mai există încă viață după Brexit. Cum se va întâmpla este greu de spus, în condițiile în care nu a mai fost un precedent în această privință. Nu se știe nici dacă va fi activat vreodată, iar aceasta nu face decât să accentueze suspansul.
Brexit, la calendele grecești?
Deocamdată, UE a decis să acorde Marii Britanii un scurt timp de răgaz pentru a activa articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, ca să înceapă procesul de ieșire din UE. Niciun fel de discuții pe tema viitoarei relații bilaterale nu vor avea loc până atunci.
Există toate premisele ca acest articol să rămână neaplicat, din simplul motiv că politicienii britanici realizează catastrofa spre care se îndreaptă. În primul rând, UE are tot interesul să dețină avantajul în negocierile cu Londra. În vreme ce nu dorește să blocheze accesul Marii Britanii la piața unică, UE vrea să se asigure că țara își va asuma și obligațiile care vin la pachet cu acest avantaj. Una dintre obligații: libera circulație a persoanelor, pe care tabăra Brexit a promis că o va îngrădi. Este de înțeles de ce Angela Mekel este foarte fermă în privința viitoarelor negocieri: „Ne vom asigura că negocierile nu vor decurge pe principiul obţinerii de avantaje”. Este acel gen de atitudine care împinge tabăra Brexit într-un punct mort, lăsând-o fără prea multe posibilități de mișcare.
„Sentimentul meu personal este că nu vor notifica niciodată UE asupra intenţiei lor de a părăsi Uniunea”, a declarat un diplomat european, sub rezerva anonimatului. „Nu pot avea loc negocieri cu Regatul Unit atât timp cât nu există nicio notificare”, a declarat același diplomat. Cât de intens este jocul o demonstrează preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a exprimat nerăbdarea Bruxellesului. „Nu înţeleg de ce guvernul britanic trebuie să aştepte până în octombrie pentru a decide dacă trimite sau nu scrisoarea de divorţ la Bruxelles. Aş prefera să o facă imediat”, a spus el, citat deAgerpres.
În replică, Boris Johnson, unul dintre artizanii ieșirii, a spus că „este esenţial să subliniem că nu este nevoie să ne grăbim să părăsim UE”. „Motivul ar putea fi că Boris Johnson are în minte cu totul altceva: ajungerea prin negocieri la un compromis care să permită Marii Britanii să menţină pentru cetăţeni şi companii majoritatea avantajelor apartenenţei la UE, dar care să satisfacă dorinţa populară în sensul reducerii responsabilităţilor şi costurilor apartenenţei la comunitatea europeană”, explicăThe Intercept, citat de Mediafax. Mai degrabă, s-ar putea spune că referendumul a fost o modalitate prin care britanicii au vrut să aibă posibilitatea renegocierii unora dintre legile europene. „Întreaga istorie a Uniunii Europene arată că liderii UE ascultă cu adevărat ce vrea populaţia doar când li se spune «nu». A venit vremea să încercăm să obţinem o nouă relaţie”, spunea Johnson cu câteva luni înaintea referendumului.
Cel mai probabil, liderii UE au decriptat corect acest joc de forță și, deocamdată, rămân neclintiți pe poziție, comunicând foarte clar că cine vrea avantaje trebuie să își asume obligații. În consecință, nu este exclus ca promotorii variantei „Leave” să revină la sentimente mai bune, odată cu trecerea timpului și cu eșuarea planurilor de negociere. Astfel, Brexitul ar putea rămâne la statutul de simplă amintire.
Parlament împotriva poporului?
Mai poate fi invocată o variantă, însă mai puțin credibilă. „Britanicii au votat într-un referendum cu caracter consultativ, nu obligatoriu”, astfel că Parlamentul şi Guvernul nu trebuie neapărat să aplice rezultatul, notează The Intercept. În timp ce liderii britanici nu se grăbesc să înceapă procedurile de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană, nici parlamentarii proeuropeni, care deţin majoritatea în Camera Comunelor, nu prea dau de înțeles că vor vota plini de voioșie în favoarea Brexitului. Chiar şi fostul premier Tony Blair spune că nimic nu este exclus, deocamdată.
Realitatea este că majoritatea membrilor Parlamentului britanic consideră că ieşirea din Uniunea Europeană ar fi un dezastru, astfel că ar putea bloca iniţiativa în pofida rezultatelor referendumului, care nu are caracter obligatoriu. „Mulţi membri ai Parlamentului cred că părăsirea Uniunii Europene ar fi o catastrofă pentru Marea Britanie şi vor fi tentaţi să blocheze rezultatului referendumului”, notează editorialiștii The Times. Doar circa 160 dintre cei 650 de parlamentari aleşi în 2015 vor ieşirea Marii Britanii din UE. „Majoritatea membrilor Camerei Comunelor cred că ieşirea din UE ar fi o eroare. Mulţi cred că ar fi o eroare foarte gravă, iar cei care cred că ar fi o catastrofă nu sunt puţini. În acest context, experimentul nostru privind democraţia directă tinde să se lovească de tradiţia democraţiei reprezentative, ca un asteroid gigant de Lună”, subliniază mai departe cotidianul britanic.
Prin urmare, aplicarea rezultatului referendumului nu este obligatorie din punct de vedere legal. Totuşi, Marea Britanie nu este România. Tradiția democratică obligă parlamentul să țină cont de votul popular. În plus, este puţin probabil ca membrii Parlamentului să nu ţină cont de votul cetăţenilor, pentru că ar risca pierderea următoarelor alegeri legislative. Nu este exclusă, însă, găsirea unor artificii care să facă, până la urmă, inoperabil votul referendumului, mai ales că Brexitul dă semnale foarte clare că ar putea fi urmat de o dezintegrare a întregii Mari Britanii. Guvernul scoțian tocmai a solicitatnegocieri urgente cu Uniunea Europeană pentru a reuşi menţinerea în comunitatea europeană. Aceasta echivalează cu independența de Marea Briatnie. Care vor fi politicienii care își vor asuma un vot de ratificare a Brexitului care ar echivala, de fapt, și cu o distrugere a Regatului Unit? Deocamdată nu putem decât să constatăm cât de incertă este situația la Londra și cât de nesigur este viitorul.
sursa: semneletimpului.ro
5.419 Comentarii