A doua venire a lui Isus. Al treilea mileniu de așteptare

2050 – anul revenirii lui Hristos?

În România sau peste hotare, Isus Hristos şi a doua Sa venire se regăsesc periodic în cuprinsul publicaţiilor, pe rafturile librăriilor şi pe buzele comentatorilor. Opiniile sunt însă împărţite. Un sondaj realizat de Pew Research Center, ale cărui rezultate au fost publicate, arăta că 41% dintre americani cred că Isus va reveni pe Pământ până în anul 2050. Dintre aceştia, 18% cred că revenirea Lui este „probabilă”, în timp ce 23% susţin că Isus va reveni în mod „sigur”.

Pe de altă parte, 46% dintre respondenţi au declarat că revenirea lui Isus nu va avea loc în următoarele patru decade. Conform studiului, se pare că americanii cu un nivel mai scăzut de educaţie sunt mai dispuşi să creadă în posibilitatea revenirii, în timp ce aceia care au beneficiat de o pregătire de lungă durată în sistemul educaţional sunt mai neîncrezători în acest sens. Faptul alimentează, desigur, discuţiile purtate pe marginea ideii că religia ar fi apanajul oamenilor mai puţin educaţi, dar şi teza că educaţia modernă setează fiinţa umană în parametrii ateismului şi raţionalismului antireligios.

Târziu! Dar după ceasul cui?

Prăbuşiţi de multe ori în faţa problemelor vieţii, la fel ca şi aceia care nu cred, creştinii sunt presaţi să răspundă unei crize acute – „întârzierea” lui Isus. „Unde este Hristos pe care Îl aşteptaţi?”, întreabă reprezentanţii noului ateism. „Cum puteţi aştepta, după două mii de ani, împlinirea profeţiei despre a doua Lui venire?” Căutând răspunsuri la aceste întrebări, unii au încercat să identifice în textul Bibliei indicii care să-i ajute la stabilirea datei când Isus va reveni. Istoria creştinismului este presărată cu numeroase date la care se presupunea că va avea loc a doua venire a lui Isus, şi cu tot atâtea predicţii eşuate. Fiecare eşec a fost urmat de clipe de dezamăgire. Totuşi, promisiunea lui Isus Hristos că va reveni este scrisă în Biblie şi nu poate fi trecută cu vederea.

Fiecare criză economică sau politică, fiecare cutremur sau rachetă lansată spre teritoriul inamic renaşte discuţiile, speranţele şi predicţiile despre sfârşitul lumii şi a doua venire a lui Isus. Chiar şi publicaţiile serioase încearcă să câştige atenţia publicului cu titluri de genul „Zece scenarii pentru sfârşitul lumii”, cu articole doldora de meteoriţi, cataclisme, războaie nucleare şi explozii solare. La fel ca în povestea cu Ionică şi lupul, anunţarea repetată a sfârşitului – fără ca predicţiile să se împlinească – determină reacţii de opuse celor așteptate. Apar incertitudinile, iar iminentul sfârşit pare tot mai neverosimil. Totuşi, neîncrederea în realitatea celei de-a doua veniri nu este o noutate, ci a reprezentat o problemă încă din timpul primilor creștini.

Apostolul Petru scria că „în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori plini de batjocură, care vor umbla după poftele lor şi vor zice: «Unde este promisiunea venirii Lui? Căci de când au adormit strămoşii noştri, toate rămân aşa cum au fost de la începutul creaţiei!» (…) Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi! Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă. Ziua Domnului va veni ca un hoţ. (…) Dar noi, după promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea” (2 Petru 3:3-14).

„Sentimentul întârzierii se naşte dintr-o reacţie pur umană faţă de aşteptările omeneşti” – scrie profesorul de teologie Sakae Kubo. „Facem planuri pentru revenirea lui Hristos, iar apoi devenim depresivi şi descurajaţi atunci când El nu respectă termenul-limită pe care I l-am stabilit.”

Lecturarea atentă a Bibliei îi relevă însă cititorului faptul că Dumnezeu nu a anunţat data venirii lui Isus şi a Împărăţiei Sale şi, în acest caz, nici nu se poate vorbi despre o întârziere. Înainte de înălţarea lui Isus, apostolii L-au întrebat despre timpul când va instaura Împărăţia. Isus le-a spus că datoria lor nu este să ştie timpurile sau perioadele hotărâte de Dumnezeu, ci să vestească lumii Evanghelia (vezi Faptele apostolilor 1:6-8). O declaraţie şi mai surprinzătoare a lui Isus, anterioară morţii Sale pe cruce, este următoarea: „despre ziua sau ora aceea [a revenirii] nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Marcu 13:32).

„Deşi curiozitatea umană este de la Dumnezeu”, scrie teologul Jon Paulien, „scopul central al profeţiei nu este acela de a ne satisface curiozitatea cu privire la viitor, ci a ne învăţa cum să trăim astăzi.” Fără a insista prea mult asupra momentului celei de-a doua veniri, Isus S-a referit în repetate rânduri la modul în care creştinul se pregăteşte pentru acest eveniment, creionând totodată o schiţă a conjuncturilor socio-politice care vor preceda revenirea lui Isus. Războaiele, cutremurele, foametea şi ura dintre oameni sunt câteva piese din puzzle-ul escatologic. Lista e completată de apostolul Pavel, care scrie că în zilele din urmă „oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea” (2 Timotei 3:2-5). Totuşi, Hristos explică faptul că sfârşitul vine nu odată cu acestea, atunci când Evanghelia va fi prezentată „întregii omeniri” (Matei 24:14). În consecinţă, aşteptarea revenirii lui Iisus ar impune mai degrabă intensificarea activităţilor misionare, decât desenarea unor hărţi profetice ale sfârşitului lumii.

Mai semnificativ decât perceperea faptului că revenirea lui Isus se apropie este modul în care creştinii trebuie să-L aştepte pe Domnul lor. În Evanghelia după Matei este notată „Pilda celor zece fecioare” care aşteptau venirea mirelui. Cinci dintre ele, neglijând pregătirea pentru întâmpinarea mirelui, au rămas pe dinafară (Matei 25:1-12). Concluzia vine ca de la sine, sub forma avertismentului lui Isus: „Aşadar, vegheaţi! Căci nu ştiţi nici ziua, nici ora (când vine Fiul Omului)” (Matei 25:13). Mesajul este similar cu acela dintr-o altă istorioară cu tâlc, povestită de Iisus, în care un sclav necinstit profită de absenţa stăpânului său pentru a-şi face poftele, gândind că stăpânul întârzie (Matei 24:45-51). Îndemnurile la vigilenţă se regăsesc frecvent în paginile Evangheliilor. Creştinul care trăieşte cu speranţa revenirii lui Iisus îşi stabileşte priorităţile şi înţelege că aşteptările escatologice îi încurajează interesul pentru etică, pentru a trăi o viaţă plăcută Dumnezeului său.

Detalii biblice despre a doua venire a lui Hristos

• A doua venire a lui Hristos va avea un caracter personal. El a spus: „Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine” (Ioan 14:3). Iar apostolul Pavel le scrie tesalonicenilor că „Domnul Însuşi… Se va coborî din cer” (1 Tesaloniceni 4:16). Faptul a fost confirmat şi de îngerii care li s-au arătat apostolilor imediat după înălţarea Domnului. „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?! Acest Isus, Care a fost luat în cer de la voi, va veni în acelaşi fel în care L-aţi văzut mergând spre cer” (Faptele apostolilor 1:11). Prin urmare, revenirea Sa va fi la fel de personală ca şi înălţarea.
•  A doua venire a lui Hristos va avea un caracter fizic. Este adevărat că El a zis „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20). Pornind de la acest verset, unii susţin că Iisus este deja prezent în mijlocul oamenilor, într-un sens spiritual. Cu ocazia Cincizecimii, Duhul Sfânt S-a revărsat peste membrii Bisericii primare (Faptele apostolilor 2), dar El este un înlocuitor al lui Isus (Ioan 14:16). Nu trebuie confundată persoana Duhului Sfânt cu persoana Fiului. Christos a promis că revine El Însuşi.
•  A doua venire a lui Hristos va avea un caracter neaşteptat. Îi va surprinde nu doar pe necredincioşi, ci chiar şi pe aşteptători. „Cât despre vremuri şi date, fraţilor, nu aveţi nevoie să vi se scrie, pentru că voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea”, scrie Pavel (1 Tesaloniceni 5:1, 2).
•  În contrast evident cu primul advent, a doua venire va fi triumfătoare. Hristos nu mai vine ca un prunc umil, ferit de ochii lumii, ci ca Împărat victorios. „Când Fiul Omului va veni în slava Sa, împreună cu toţi îngerii, atunci El Se va aşeza pe tronul slavei Sale”, scrie evanghelistul (Matei 25:31). El va veni ca Judecător. „Ironia acestei situaţii este că El, Cel ce a fost judecat la sfârşitul şederii Sale pe pământ, va fi judecătorul tuturor cu ocazia celei de-a doua veniri a Sa.”

sursa: semneletimpului.ro